Children 'should sleep with parents until they're five'

Sian Griffiths

Margot Sunderland, director of education at the Centre for Child Mental Health in London, says the practice, known as “co-sleeping”, makes children more likely to grow up as calm, healthy adults.

Sunderland, author of 20 books, outlines her advice in The Science of Parenting, to be published later this month.

She is so sure of the findings in the new book, based on 800 scientific studies, that she is calling for health visitors to be issued with fact sheets to educate parents about co-sleeping.

“These studies should be widely disseminated to parents,” said Sunderland. “I am sympathetic to parenting gurus — why should they know the science? Ninety per cent of it is so new they bloody well need to know it now. There is absolutely no study saying it is good to let your child cry.”

She argues that the practice common in Britain of training children to sleep alone from a few weeks old is harmful because any separation from parents increases the flow of stress hormones such as cortisol.

Her findings are based on advances in scientific understanding over the past 20 years of how children’s brains develop, and on studies using scans to analyse how they react in particular circumstances.

For example, a neurological study three years ago showed that a child separated from a parent experienced similar brain activity to one in physical pain.

Sunderland also believes current practice is based on social attitudes that should be abandoned. “There is a taboo in this country about children sleeping with their parents,” she said.

“What I have done in this book is present the science. Studies from around the world show that co-sleeping until the age of five is an investment for the child. They can have separation anxiety up to the age of five and beyond, which can affect them in later life. This is calmed by co-sleeping.”

Symptoms can also be physical. Sunderland quotes one study that found some 70% of women who had not been comforted when they cried as children developed digestive difficulties as adults.

Sunderland’s book puts her at odds with widely read parenting gurus such as Gina Ford, whose advice is followed by thousands.

Ford advocates establishing sleep routines for babies from a very early age in cots “away from the rest of the house” and teaching babies to sleep “without the assistance of adults”.

In her book The Complete Sleep Guide for Contented Babies and Toddlers she writes that parents need time by themselves: “Bed sharing . . . more often than not ends up with parents sleeping in separate rooms” and exhausted mothers, a situation that “puts enormous pressure on the family as a whole”.

Annette Mountford, chief executive of the parenting organisation Family Links, confirmed that the norm for children in Britain was to be encouraged to sleep in cots and beds, often in separate bedrooms, from an early age. “Parents need their space,” she said. “There are definite benefits from encouraging children into their own sleep routine in their own space.”

Sunderland says moving children to their own beds from a few weeks old, even if they cry in the night, has been shown to increase the flow of cortisol.

Studies of children under five have shown that for more than 90%, cortisol rises when they go to nursery. For 75%, it falls whenever they go home.

Professor Jaak Panksepp, a neuroscientist at Washington State University, who has written a foreword to the book, said Sunderland’s arguments were “a coherent story that is consistent with neuroscience. A wise society will take it to heart”.

Sunderland argues that putting children to sleep alone is a peculiarly western phenomenon that may increase the chance of cot death, also known as sudden infant death syndrome (Sids). This may be because the child misses the calming effect on breathing and heart function of lying next to its mother.

“In the UK, 500 children a year die of Sids,” Sunderland writes. “In China, where it [co-sleeping] is taken for granted, Sids is so rare it does not have a name.”

preluat de pe http://www.timesonline.co.uk/tol/news/uk/article1083020.ece

Sugarul persistent

Sugarul persistent

În ultima suta de ani specia noastra s-a schimbat. În emisfera nordica agricultura, asa cum a existat în secolele anterioare, s-a sfarsit. Populatiile s-au acumulat în orase. Bolile infectioase au fost partial controlate. Mortalitatea infantila a scazut si longevitatea a crescut. Noua demografie a tarilor dezvoltate este în prezent formata din familii în care exista doar un singur copil, sub rata de înlocuire. Moartea a disparut din viata de zi cu zi, aruncata in spitale. Nu mai e naturala. Exista întotdeauna cineva pe care sa se dea vina - de obicei un medic incompetent sau serviciile de sanatate. Se cheltuiesc milioane pe medicamente inutile. Intr-o lume de nerecunoscut, condusa de oficiali gri, urmasi ambitiosi ai clasei medii ridicati la rang de sefi de gasca, au disparut semnele originilor noastre "de jos". Este uimitor modul în care copiii sunt înca alaptati. Dupa o nastere chirurgicala într-un mediu steril, bebelusii umani sunt alaptati la san. E adevarat, o fac la sani rusinosi si ascunsi, nu pe terase. Dar sug, nefericitii, în scurtul lor stadiul pre-cultural, aproape la fel ca stramosii lor din Pleistocen. Sug sani provizorii, sani in drumul spre viitoarea cupa D. Sug nevinovati în întunericul unei camere. Daca ar suge in public, mamele ar fi amendate. În public numai lapte praf, biberon, suzeta. Biberon cu tetina anatomica – asa cum fabricantii isi imagineaza mamelonul supt.
Alaptarea este tolerata, atata timp cat copilul este nevinovat. Apoi, acesta devine indecent. Un copil care pune mâna in decolteul mamei este un tigan. Sugarul persistent nu este marinarul racitor cântat de Caetano. Este un animal care isi tareste mama în noroiul biologiei. O fiinta neolitica. Resturi de taran. O versiune prescurtata a profesorului José Rodrigues dos Santos, tratandu-si mama drept suedeza. Iar femeia lactanta întârziata nu poate fi decat o neo-hippie intarziata, cu fuste lungi colorate, scutece de panza si lipsa de deodorant.
Pentru fiecare copil, un trusou de haine de designer, un patut pe masura, o scoica de transport model A, un carut, un sac de nécessaire, un balansoar, o cadita, o gama completa de cosmetice pentru copii, buletin, carte de sanatate, carte de vaccinuri. Ca nu mai vezi copilul? Cui îi pasa. Ceea ce conteaza este ideea de copil. Sentimentul de pace si liniste pe care ideea de copil o declanseaza, accesoriile sale, chiar daca ascunde copilul real. Copilul real este colici, tortura sanului, lipsa de somn, inchisoare domiciliara. Din fericire e rar si traim bine si fara el.

Acest esseu este preluat de pe http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=156982&whichpage=26 si apartine unrmatorului autor http://sociedadepediatrica.blogspot.com/2010/02/lactente-persistente.html

Traducerea e evident ca nu imi apartine :)

MI-a placut la nebunie!!! Este de pastrat! :)

Parlamentul EU

Mi-au placut la nebunie aceste fotografii... M-au induiosat profund.

E un blestem ca ne-am nascut in Romania?

M-am nascut acum 32 de ani in Romania. Am crescut in Romania comunista, mi-am trait tineretea in Romania in tranzitie si acum imi cresc copilul intr-un fel de Romanie, pe care nu stiu cum sa o denumesc.

Inainte de a deveni mama nu aveam nici un stres. Ma multumeam cu ce aveam , nu ceream prea mult. Invatasem sa supravietuiesc in Romania, ma consolasem cu ideea ca asa suntem noi si asa trebuie sa traim.
Acum dupa 32 de ani de Romania sunt mama si am pretentii!

Am pretentii pentru copilul meu! Am pretentii sa schimbam ceva.

Vreau!

Vreau doctori pregatiti si care sa ma respecte!
VReau conditii normale in spitale!
Vreau sa nu mai vad peste tot animale fara stapan, care ling, mananca, urineaza in nisipul in care ar trebui sa se joace copilul meu.
Vreau sa nu ma mai uit mereu pe unde calc, doar pentru ca concetatenii mei nu stiu ce e ala un cos de gunoi.
Vreau sa nu mai traiesc in nesiguranta!
Vreau sa nu mai aud replica: "Aici trebuie sa traim! Nu avem ce face!"
Vreau ca noi toti sa avem pretentii, sa nu mai plecam capul la primarie, la doctor, etc.

Mesajele subliminale

Printre metodele psihologice de transformare, în sensul de ameliorare, putem enumera mai multe, printre care yoga, bioenergia, terapiile complementare, meditaţia transcendentală, controlul minţii, hipnoza, auto-hipnoza, programarea neuro-lingvistică etc… Toate aceste metode, deşi eficace, au totuşi un inconvenient major: trebuie să le consacri timp şi eforturi personale.

Totuşi, există o metodă care nu cere niciun efort, iar timp, doar puţin, sau aproape deloc. Această metodă este metoda subliminală. Ea poate fi folosită pentru modificarea unor stări anxioase, a blocajelor negative sau a obiceiurilor proaste. Cu metoda subliminală, dispunem de un instrument remarcabil. El nu necesită nici concentrare, nici voinţă. Aceasta figurează printre cele mai importante descoperiri în domeniul psihologiei.

Definiţia subliminalului

Subliminal înseamnă „sub pragul conştiinţei”. De exemplu, imaginea subliminală este o imagine care nu poate fi văzută cu ochiul liber, dar pe care creierul nostru o percepe. Trebuie precizat faptul că majoritatea legislaţiilor actuale interzic acest gen de imagine în publicitate.

Un mesaj subliminal este un stimul (adică un agent susceptibil de a provoca o schimbare de comportament la subiectul observat) care nu este perceput în mod conştient decât de persoana care îl primeşte; el se află dincolo de nivelul conştient, dar excită foarte bine simţurile. Nu se cunosc încă în totalitate mecanismele puse în joc, dar se pare că, deşi efectuează fără încetare o triere a informaţiilor pe care le primeşte, creierul nu aplică acelaşi filtru la toate nivelurile de conştiinţă, astfel încât unele informaţii pot influenţa emoţiile fără ca organul cognitiv, creierul să aibă vreun acces.

Motivul pentru care mesajele trebuie să fie „subliminale” este că, de vreme ce spiritul conştient nu îşi dă seama de mesaj, el nu poate să îl respingă, să-l critice sau să-l analizeze. Spiritul poate urma sugestia în mod natural.

Sugestiile subliminale acţionează la fel ca şi sugestiile hipnotice. Capacitatea de a ocoli partea critică a spiritului conştient este esenţială pentru a implanta noile sugestii pentru schimbări. De fapt, de fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conştient ce decizie să luăm, în funcţie de voinţa şi de dorinţele noastre. Totuşi, spiritul nostru inconştient nu are aceeaşi capacitate de analiză a informaţiei şi el acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit ca şi cum ele ar fi adevărate. Este un fapt psihologic admis că suntem conduşi şi influenţaţi de toate impulsurile noastre inconştiente. Astfel, influenţând spiritul nostru inconştient prin sugestie, se pot manifesta schimbări puternice într-un mod foarte natural. (Puteţi lucra cu propriul dumneavoastră subconştient cu ajutorul CD-urilor cu mesaje subliminale puse la dispoziţie de Club Mistic. Pentru amănunte, click AICI)

Subliminalul vizual

Într-un film, se poate înlocui, în fiecare secundă, una din imagini cu o imagine care nu are nici o legătură cu filmul (dat fiind faptul că există 24 de imagini pe secundă, aceasta nu va fi deci afişată decât 417/10.000 miimi de secundă). Astfel, unii realizatori de filme horror au folosit imagini ascunse, încorporate în imaginile reale, pentru a întări efectul de nelinişte (de exemplu în versiunea prelungită a filmului „Exorcistul” de William Friedkin).

Imaginile subliminale sunt deci invizibile la o viteză normală. Ochiul nu le va putea vedea şi spectatorul nu se va întreba ce a fost acel lucru de pe ecran pe care l-a văzut pentru foarte puţin timp decât dacă ştie că există o imagine subliminală pe care să o caute şi asupra căreia să se concentreze. Numai atunci va putea să o întrezărească şi, chiar dacă nu a văzut-o înainte, acum, când ştie unde este, va putea să o vizualizeze.

Iată un singur exemplu, printre multe altele, de folosire a subliminalului vizual: în timpul alegerilor americane din anul 2000, s-a descoperit din întâmplare o imagine subliminală strecurată în spotul publicitar al lui George W. Bush. Această imagine subliminală conţinea o insultă „rat” (şobolan, gunoi) atunci când spotul făcea referire la concurentul său, Al Gore. După spusele celor care au creat spotul ar fi fost vorba de o greşeală tehnică… Oricum ar fi, conform unui studiu condus de Joel Weinberger, de la Universitatea Adelphi din Statele Unite, acest spot putea creşte părerile negative ale alegătorilor împotriva candidatului vizat.

Subliminalul auditiv

Există unele cercetări serioase care au dovedit, de mulţi ani deja, că percepţia subliminală este o realitate. Dixon în mod special, dar şi Mykel şi Daves, Ayres şi Clarck, cercetătorii Fundaţiei pentru cercetarea impresiilor subliminale (FRIS), au demonstrat acest lucru într-un mod foarte amplu. Teoria, simplă, a fost verificată. Dixon, într-un studiu referitor la acest subiect, distinge 4 zone de percepţie, în funcţie de intensitatea stimulului.

Subliminalul sonor nu se bazează pe durată, ca subliminalul vizual, ci pe intensitate. O frază, de exemplu, este difuzată la un nivel prea scăzut pentru a fi percepută în mod conştient. Totuşi creierul o înregistrează şi o decodează. Atunci când ascultăm o melodie care conţine mesaje subliminale, în general nu auzim decât melodia. Melodiile alese sunt la bază sintetizatori care formează pânze sonore fără rupturi evidente. Mesajul subliminal este pur şi simplu prezent la un nivel inferior celui de 20 sau 30 de decibeli, folosind efectul de mască bine cunoscut de la munca de cercetare a lui Wegel, Lane şi Fletcher. Acest procedeu interzice recunoaşterea conştientă a mesajului ascuns în spatele muzicii. O altă metodă este ca mesajele subliminale să fie înregistrate în zona de frecvenţă situată la limita percepţiei umane a auzului (între 14000 şi 20000 Hertzi). O altă tehnică este codarea mesajelor subliminale pe un zgomot alb.

În 1951, doctorul Hal Becker, şi-a început cercetările asupra efectelor sugestiei subliminale. Unul din studiile sale implica folosirea sugestiilor subliminale încorporate în sistemul audio al centrului medical Mc Donagh din Missouri. Testul său, care a durat şapte luni, a produs rezultate spectaculoase. Leşinurile datorate injecţiilor au scăzut la zero, numărul persoanelor care fumau în locaţiile personalului a scăzut cu 79%, iar accesele de stări proaste din sala de aşteptare suprapopulată au fost reduse cu aproape 60%. Aceste probleme au revenit la nivelurile anterioare atunci când mesajele subliminale au fost oprite, la sfârşitul studiului.

Pe 10 septembrie 1979 revista „Times” relata: „cincizeci de magazine din Statele Unite şi Canada instalaseră un sistem subliminal pentru a evita furturile din raioane. Inventatorul său, doctorul Hal Becker, a suprapus pe muzica difuzată în magazine mesaje subliminale care sugerau să nu furi : „Eu sunt cinstit. Dacă fur voi fi prins şi trimis la închisoare.” Furturile s-au redus cu 37%, economisindu-se 600 000 de dolari pe parcursul a nouă luni de folosire a sistemului.”

Aplicaţiile subliminalului

Subconştientul acceptă şi produce în realitate orice sugestie care îi este prezentată, dacă ea este în acord cu convingerile voastre. Când sugestiile sunt pozitive, rezultatele sunt uimitoare.

Într-un studiu din 1980, doctorul Silverman a încorporat mesaje subliminale în tratamentul unei jumătăţi dintr-un grup de fumători care încercau să se lase de fumat folosind o terapie comportamentală. După o lună, la sfârşitul tratamentului, 66 % din grupul expus mesajelor subliminale deveniseră nefumători, în timp ce din cealaltă jumătate a grupului, neexpusă la mesaje subliminale, doar 13% se lăsaseră de fumat. Silverman afirma că observase efectul pozitiv al mesajelor subliminale în timpul stagiilor de afirmare de sine, la adolescenţii care urmau o psihoterapie, la studenţii care se aflau într-o terapie de grup, la alcoolicii care participau la programele Alcoolicilor Anonimi şi la persoanele care urmau o terapie împotriva fobiilor sau a excesului de kilograme.

Mesajele subliminale şi slăbitul

Cercetările lui Becker au dovedit că mesajele subliminale pot să influenţeze pierderea kilogramelor în plus cu rezultate uimitoare. În clinica sa, pacienţii au primit mesaje subliminale audio şi video ca parte a unui regim. O femeie a slăbit 50 de kilograme în 12 luni. Într-un studiu complementar, Becker a constatat că, după terminarea programului însoţit de subliminal, 50% din pacienţi şi-au menţinut cel puţin jumătate din kilogramele pierdute până la 2 ani, 23% şi-au menţinut între 75% şi 100% din kilogramele pierdute, iar 11% s-au mulţumit doar cu 25%. Rezultatul este mai bun decât cel al programelor de slăbire fără mesaje subliminale.

Mesajele subliminale şi şcoala

Volumul 29 din „Journal of Counseling Psychology” raportează un studiu făcut de doctorul Kenneth Parcker, psiholog la Queens College din New York. Proiectul de cercetare al doctorului Parcker a fost conceput cu scopul de a testa efectele mesajelor subliminale asupra şcolarităţii. Un grup de studenţi a primit un mesaj subliminal vizual, o frază simplă repetată de trei ori pe săptămână, înaintea cursurilor. Un alt grup (grup de control) din aceeaşi clasă nu a primit decât partea vizuală fără mesaj. Analiza grupului expus la mesaje subliminale a arătat o ameliorare semnificativă a rezultatelor şcolare, pentru că s-au obţinut note între B şi A, pe când grupul neexpus la mesaje subliminale a avut note între C şi B. Mai mult, după o lună, cei care primiseră mesajele subliminale reţinuseră mult mai bine lecţiile în comparaţie cu grupul de control.

Numeroase aplicaţii au dat rezultate pozitive, cum ar fi : relaxarea, atenuarea durerii, eliberarea de o sexualitate refulată, dobândirea unei gândiri pozitive, realizarea de performanţe sportive, încrederea în sine, reducerea depresiei, tratarea alcoolismului…

Conflictul dintre emisferele creierului se află la originea problemelor existenţiale:

În timpul unei şedinţe de hipnoză, emisfera dreaptă este pusă la contribuţie, în timp ce stânga este „deconectată.”. Dacă un subiect îşi fixează un obiectiv (emisfera stângă), de exemplu să slăbească, iar în emisfera dreaptă există un scenariu negativ, el se va afla atunci într-o stare conflictuală. Dacă el doreşte să urmeze un regim, va începe să-i fie foame nejustificat, şi asta îl va împinge să mănânce mai mult. Emisfera stângă va încerca atunci să justifice acest comportament, astfel încât să păstreze coerenţa de personalitate. Acest fenomen de regăseşte în majoritatea obiceiurilor proaste şi a comportamentelor negative. El constă în conflictul dintre dorinţa de a face bine şi forţa iraţională care împinge spre eşec.

De exemplu, dacă observăm un depresiv, putem constata că depresia îi este susţinută de comportament: eliminarea activităţilor din timpul liber, a contactelor sociale, vizualizarea negativă a viitorului, lipsa de scopuri.
Chiar dacă emisfera stângă luptă să iasă din această stare, emisfera sa dreaptă, cu ideile şi cu schemele mentale pe care le conţine, îi modelează comportamentul.
Emisfera dreaptă este influenţabilă. E suficient să ne influenţăm emisfera dreaptă pentru a ne schimba comportamentele negative şi pentru a le înlocui cu obiceiuri de succes.
Această reprogramare a subconştientului se face destul de repede, cu ajutorul subliminalului.
Emisfera stângă (conştientul) nu este solicitată cu subliminalul şi informaţia dorită pătrunde direct în emisfera dreaptă.

Folosirea subliminalului:

- Sugestiile subliminale nu prezintă nici un pericol; chiar şi copiii pot beneficia de acestea;
- Nu ascultaţi subliminalul dacă nu aveţi chef;
- Ascultarea subliminalului în condiţii de relaxare optimizează rezultatul;
- Cel mai bun moment pentru ascultarea subliminalului este seara, înainte de culcare, sau dimineaţa, imediat după trezire, atunci când creierul se află în starea „alfa”. Acest lucru se face pentru că visele voastre au toate şansele să fie orientate în sensul reprogramării pe care o doriţi.
- Acestea fiind spuse, ascultarea se poate face în orice moment şi oricât de des doriţi.( atenţie, nu trebuie să simţiţi saturaţie sau plictiseală).
- Nu vă programaţi niciodată subconştientul într-un mod exagerat pentru că riscaţi ca efectul să fie invers.
- În maşină, dacă CD-ul dumneavoastră cu subliminale este pe un fond de muzică de relaxare, folosirea acestuia se poate dovedi periculoasă pentru şofer.
- Pentru a obţine rezultate cu subliminalele nu trebuie să aveţi o atitudine negativă sau de neîncredere faţă de această metodă.
- Ascultarea subliminalului trebuie făcută la un nivel normal de putere sonoră.
- Programul trebuie ascultat în jur de 4 – 6 săptămâni, minimum de 2 ori pe zi, (de mai multe ori poate accelera rezultatul) de preferinţă o dată înainte de culcare, iar în rest în funcţie de stare, de nevoi sau de timp.
- În funcţie de schimbările pe care le doriţi, unele se pot produce rapid, altora le poate lua mai mult timp; este important să continuaţi lucrul spre obiectiv până la obţinerea rezultatelor dorite.

Şi nu uitaţi niciodată că tot ceea ce spiritul conştient poate percepe se poate realiza, cu voinţă şi cu perseverenţă.



Gabriela Velours

http://www.clubmistic.ro/4/Mesajele-subliminale/84

CUM SA PREVII CANCERUL PRINTR-O ALIMENTATIE SANATOASA?

Mâncarea sănătoasă ajută la prevenirea cancerului. Există 50 de alimente care protejează şi uneori sunt capabile să lupte împotriva celulelor canceroase.
1. Ananasul
Antioxidanţi bogaţi în vitamina C şi E protejează celulele atacate de diverse molecule. Ananasul conţine minerale valoroase, cum ar fi zincul şi seleniul care inhibă dezvoltarea cancerului.
2. Caisele
Sunt deosebit de bogate în antioxidanţi. Vitaminele din aceste fructe cresc capacitatea de reacţie a pielii la razele ultraviolete cancerigene.
3. Usturoiul sălbatic
Are sulfuri care conţin substanţă secundară de plante. Previne dezvoltarea cancerului.
4. Broccoli
E cea mai bună legumă împotriva cancerului. Are cea mai mare densitate de vitamine şi minerale - vitamina C, E, beta-caroten.
5. Cicoarea
Conţine fibre vegetale digerabile - protejează împotriva cancerului de colon.
6. Căpşunile
Nu conţin nici un component cancerigen.
7. Rodiile
Conţin vitamine şi minerale care pot neutraliza substanţele agresive din organism.
8. Ceaiul verde
Previne cancerul de esofag şi de stomac. Ceaiul verde contine enzime care neutralizează substanţele cauzatoare de cancer.
9. Varza
Face parte din cele mai active alimente în vitamina C, beta-caroten şi furnizor de acid folic. De asemenea, poate proteja împotriva cancerului de sân şi cel uterin, pentru că slăbeşte efectele nocive ale hormonilor estrogeni.
10. Grepfrutul
E bogat în vitamina C şi în una dintre cele mai importante clase de pigmenţi vegetali care previn cancerul.
11. Alunele
Conţin vitamina E naturală şi păstrează celulele înainte de expunerea la razele UV. Prin acizii graşi, vitamina E este bine absorbită.
12. Cerealele de ovăz
Conţin mulţi agenţi anticancer: zinc, vitamina E, provitamina A. Pentru pacienţii cu cancer: fulgi de ovăz cu ulei de nuci!
13. Brânza
Branza conţine, printre altele, vitamina B12 şi vitamina B6 . Prima este importantă pentru creşterea celulelor normale, iar a doua e bună pentru metabolism.
14. Măceşele
Foarte bogate în Vitamina C, măceşele intervin în inactivarea radicalilor liberi.
15. Heringul
Acest peşte aprovizionează organismul deficitar de vitamină D, mai ales în timpul iernii. Lipsa vitaminei D favorizează dezvoltarea cancerului.
16. Afinele
Protejează vezica urinară prevenind infecţiile ei. Deosebit de bogată în acid folic, vitamina C.
17. Zmeura
Conţine substanţele fotochimice care protejează împotriva transformării maligne a celulelor.
18. Ouăle de găină
Sunt bogate în toate vitaminele şi mineralele. Conţinutul ridicat de vitamina D şi E protejează împotriva cancerului.
19. Fibrele
Mazărea, fasolea şi lintele în special protejează împotriva cancerului de intestin. Probabilitatea unei boli poate fi redusă printr-o dietă bogată în fibre, cu până la 40%.
20. Coacăzele
Foarte bogate în antioxidanţi, sunt extrem de bune împotriva cancerului.
21. Fructul de cactus
Bogat în compuşi care protejează împotriva degenerării celulelor, inclusiv vitaminele C şi E. Protejează împotriva cancerului la prostată.
22. Grâul
Important protector împotriva cancerului, este esenţial pentru sistemul imunitar.
23. Usturoiul
Scade tensiunea arterială şi colesterolul. Inhibă creşterea tumorilor.
24. Şofranul de India
Conţine curcumină, ingredient activ, care protejează împotriva cancerului de colon. Doză de prevenire: o linguriţă pe zi, în supe.
25. Cacao
Îndepărtează posibilităţile de îmbolnăvire cu cancer prin substanţele bioactive pe care le conţine.
26. Pesmeţii
Protejează împotriva cancerului de colon.
27. Dovleacul
E bogat în vitaminele A, C, E şi D. În plus, conţine o mare parte a ofertei de vitamine din gama B.
28. Seminţele
Conţin cantităţi mari de acizi graşi nesaturaţi (omega-3-tip). Sunt bogate în seleniu şi alte minerale.
29. Uleiul din porumb
Conţine cea mai multă vitamină E dintre toate uleiurile.
30. Ştevia
Combinaţie de vitamina K şi vitamina C, poate inhiba creşterea celulelor canceroase.
31. Mango
Conţine foarte multă vitamina A. Intervine în inactivarea radicalilor liberi.
32. Morcovii
Pot compensa radiaţiile ultraviolete şi fumatul prin conţinutul foarte ridicat de beta-caroten.
33. Uleiul de nuci sau alune
E bogat în acizi graşi polinesaturaţi şi bun împotriva influenţelor negative de mediu, cum ar fi poluanţii atmosferici care pot afecta sever organismul uman.
34. Papaya
Conţine papaina, chymopapain - aceste enzime sunt folosite în tratamentul cancerului.
35. Migdalele
Proporţia ridicată de seleniu o face deosebit de importantă pentru prevenirea cancerului.
36. Cartofii
Au extrem de multe vitamine anticancer, dar le rămân în proporţie maximă doar atunci când cartoful este fiert.
37. Fisticul
Conţine vitamina A şi selenium şi poate preveni într-o anumită măsură cancerul la plămâni.
38. Prazul
Vitaminele şi antioxidanţii reduc riscul de cancer.
39. Alimentele probiotice
Iaurtul, chefirul, varza proaspătă contribuie la rezistenţa florei intestinale şi inhibă pătrunderea de substanţe străine în organism.
40. Pâinea de secară
Ideală în prevenirea cancerului, secara este bogată în acid phytic, acesta prevenind creşterea celulelor canceroase. Ajută în mod deosebit la prevenirea cancerului de sân.
41. Varza de Bruxelles
Conţine vitamina C de două ori mai mult decât portocalele. Acoperă nevoia organismului de acid folic.
42. Sfecla roşie
Este bogată în acid folic, conţine betanină.
43. Cătina
Un mix esenţial de vitamine, minerale şi fitochimicale.
44. Susanul
Conţine fitosteroli - aceşti compuşi secundari de plante pentru reducerea colesterolului protejează împotriva cancerului.
45. Laptele de soia
Protejează mai ales împotriva tumorilor ce apar la femei, datorită substanţelor vegetale secundare.
46. Agrişele
Sunt bogate în pectină. Aceasta distruge sursa de toxine din intestine.
47. Spanacul
Acidul folic inhibă degenerarea celulelor.
48. Roşiile
Licopenul protejează împotriva cancerului pulmonar.
49. Somonul sălbatic
Conţine în mod semnificativ mai mult omega-3, acizi graşi, decât somonul de crescătorie. Aceşti acizi sunt esenţiali în protejarea împotriva cancerului.
50. Varza creaţă
Inhibă răspândirea celulelor canceroase. Vitaminele şi mineralele cresc imunitatea.

Dr. Loti Popescu
Master European Promovarea Sanatatii si Educatie pentru Sanatate
Sef BPPSEPS/DSPJ Constanta

http://www.dspct.ro/index.php?p=afiseaza_comunicat&id=480

Alăptarea - încrederea în sine, cum se pierde, cum se câştigă? Autor: Claude Didierjean-Jouveau

Alăptarea - încrederea în sine, cum se pierde, cum se câştigă?
Autor: Claude Didierjean-Jouveau

Tradus de Cristina Vasile

Dacă vom studia istoricul alăptării, vom descoperi cu uimire lipsa încrederii în capacitatea femeii de a hrăni copilul exclusiv cu laptele matern încă din Antichitate.

Cu excepţia poate a popoarelor primitive, alaptarea exclusivă nu a fost niciodata o regulă: refuzul de a oferi colostrul, considerat "lapte rău", administrarea, încă din primele zile, a unor complemente alimentare considerate ca dând "forţă" copilului, făcîndu-l mai puternic (apă, miere, zahăr, ceaiuri, diferite fierturi).

Cu două secole înainte de Cristos, în India, medicina ajurvedică recomanda mierea şi untul purificat în primele patru zile, în timp ce colostrul era aruncat. În Afganistan, colostrul era înlocuit de ierburi amare, dulciuri şi seminţe de isop. În Japonia, în primele trei zile se dădea un elixir numit jumi gokoto, preparat dintr-un anumit număr de ierburi şi rădăcini. Numărul ingredientelor varia în funcţie de castă: pentru bebeluşii din păturile bogate se foloseau câte 10, pentru cei săraci - numai 5.

În zilele noastre e un adevăr uşor de probat, suficient de privit rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (1993): La 3/4 luni, alăptarea exclusivă se prezintă astfel: 2 % în Nigeria, între 2-5% în Ghana şi Senegal, (dar 84% în Burundi), 13 % în Tunisia, 7 % în satele braziliene, 12 % în Pakistan, 10 % în Yemen, 36% în Indonezia, 13 % în Sri Lanka. Fără a da cifre pentru Franţa, s-ar părea că acestea se "învecinau" cu zero ...
De ce un astfel de fenomen?

Este evident că apariţia formulelor lactate relativ "sigure" n-au făcut decât să amplifice fenomenul, dar nu l-au creat. Atunci, de unde apare el?

Am putea să găsim numeroase explicaţii atât socioculturale cât şi psihologice. Înainte de toate, dorinţa de a se diferenţia de animal (aşa cum auzim unele femei: " Eu nu sunt o vacă") şi, în acest sens, completarea cu formulă lactată ar reprezenta o marcă a civilizaţiei, a umanului. Apoi, o teamă/gelozie a femeii, a puterii sale asupra copilului, aceasta oricum considerând că a purtat fătul timp de 9 luni. De unde bunăvoinţa tatălui, şi în general a terţilor, de a se amesteca în această relaţie(cum spun unii: "Tatăl trebuie să-şi ocupe poziţia de tata, dându-i copilului biberonul").

Este evident că naşterea şi sosirea bebeluşului (mai ales la primul copil) înseamnă pentru fiecare femeie o anumită perioadă de criză, de bulversări, de incriminări, ceea ce în mod normal creează îndoială în capacitatea de a alăpta şi naşte angoasa la gândul că ea singură ar trebui să-i asigure vieţuirea acestei fiinţe nou-născute. Chiar condiţiile de naştere în epoca noastră determină o lipsă de încredere a femeii în propriile forţe, aceasta neputând să conteze pe acestea, mai mult de -atât să mizeze exagerat pe medicamente şi diferite instrumente. Însă folosirea biberonului şi a laptelui praf, produse "exterioare" femeii par a fi paşi logici.

Cel mai adesea, realitatea nu corespunde cu ceea ce şi-au imaginat, fie că vorbim despre elemente pozitive sau negative. Unele femei reuşesc să se organizeze, să se sincronizeze cu situaţia, altele rămîn într-o dezorganizare mai mult sau mai puţin gravă. Şi atunci cum se poate alăpta cu succes când contextele sunt atât de diferite?
Ce subminează totuşi încrederea

Femeia, în momentul în care are atâta nevoie de înţelegere, să fie înconjurată şi protejată, când ar trebui să fie asigurată de capacităţile şi competenţele ei, exact atunci se manifestă o atitudine contrară care o destabilizează şi o fac să se îndoiască de faptul că ar putea alăpta.

Înainte de toate, biberonul, "oferit" aproape sistematic prin diferite surse (publicitate, exemplul personal, familie etc) nu doar că poate crea probleme de alăptare (îngreunând instalarea lactaţiei, sânul nefiind stimulat corespunzător, şi provocând nou-născutului confuzia sân-tetină), dar, mai ales, transmite un mesaj implicit: "Oricum, nu eşti capabilă să-ţi alăptezi exclusiv copilul". Toate regulile rigide, care sugerează numărul şi durata alăptării, toate gadgeturile care creează senzaţia că sunt indispensabile, toate acestea împiedică demarajul bun, sănătos al alăptării, facându-l enervant, plictisitor, iar pe mamă dependentă de un anumit instrument sau obicei. Sfaturile mai mult sau mai puţin binevenite din partea familiei, discursul medical cu doua tăişuri care pe de o parte încurajează alăptarea, pe de alta subliniază diferitele inconveniente sau patologii, toate acestea alimentează neîncrederea femeii în forţele proprii şi reverberează puternic creând ideea că nu poate alăpta.

În timp ce femeia aşteaptă să vadă trezindu-se în ea plăcerea dată de instinctul matern care pare atât de natural oricui, şi de aici să se dezvolte o omniscienţă şi infaibilitate, ea descoperă că nu poate face asta decât cu mare greutate. Atunci caută printre persoanele în care are încredere confirmări ale acţiunilor ei, doreşte să audă că acţionează bine, cere multe păreri (care de cele mai multe ori se dovedesc contradictorii, cum deja am menţionat, pentru că, se ştie, nu există "reţete", nu putem vorbi de o singură cale, cea corectă), iar toate aceste lucruri nu fac altceva decât să o deruteze. Ca reacţie, femeia nu încearcă să-şi asculte instinctele, să privescă spre ea însăşi, spre prunc, ci se apleacă febril către literatură de specialitate (puericultură), şi ea adesea contradictorie. Cireaşa de pe tort o reprezintă adesea modul în care o femeie, deja mamă, în momentul în care este solicitată pentru o părere sau un sfat, să răspundă mamei neexperimentate, dar care se încrede în ea. Dacă această femeie, mai degrabă decât a-i spune care crede că e reţeta infailibilă o informează asupra modului în care, din punctul ei de vedere a găsit o soluţie, tânăra mamă se simte autorizată ea însăşi să inventeze răspunsuri convenabile pentru ea legate de nou-născut şi să se simtă o mamă potrivită pentru acesta.
Cum se câştigă această încredere

Pentru a câştiga încrederea în sine care este una extrem de preţioasă în bunul demaraj (ca şi în continuarea) alăptării este importantă o informare prealabilă; asigurarea pe cât este posibil ca toate condiţiile naşterii să ofere siguranţă şi încredere în forţele proprii; să ştie unde să se informeze, cui să ceară ajutor avizat în caz de nevoie; să aibă încredere în bebeluşul său.

Studiile de piaţă din Brazilia pentru a se găsi mesajele eficace pentru promovarea alăptării au arătat că mesajul tradiţional după care "E mai bine să alăptezi" s-a dovedit contraproductiv : cea mai mare parte a femeilor sunt deja convinse de asta, dar când se iveşte o problemă, acestea se simt neputincioase. Mesajele eficace sunt cele care explică faptul că multe femei s-au confruntat cu probleme asemănătoare şi că le-au putut depăşi, mai mult, au continuat alăptarea pentru încă multe luni. Acest tip de mesaje sunt eficiente în creşterea încrederii în sine.

În aceste situaţii se confirmă rolul unei asociaţii ca LLL (La Leche League) care, prin experienţa ei şi prin recunoaşterea internaţională, este deţinătoarea celor mai vaste cunoştinţe în materie de alăptare, oferind ajutor de la mamă la mamă, neerijându-se în expert, în specialistul care ştie şi spune "tot ceea ce trebuie să faci". Din contră, bazându-se pe experienţele a sute de mii de mame, această ligă caută să redea mamei şi tatălui rolul de "experţi" în ceea ce priveşte propriul copil, spunându-le: observaţi-vă copilul, adaptaţi-vă lui, respectaţi-i ritmul, numai voi stiţi cel mai bine ce este bun pentru el.

Indiferent de caracterul bebeluşului vostru, veţi putea ajunge la această încredere. Va fi, cu siguranţă, un drum lung, dar ceea ce contează este că veţi putea fi mândre că aţi ştiut să răspundeţi nevoilor bebeluşului vostru şi vă veţi umple de încântare că simţiţi că oferiţi şi că vi se oferă. Nu îi ascultaţi pe cei care vă sugerează să urmaţi reguli, în loc să vă urmaţi bebeluşul.
Concluzii

Contrar a tot ceea ce se afirmă adesea, a promova alăptarea exclusivă pentru primele 6 luni nu înseamnă un regres al civilizaţiei, ci un demers cu totul nou, capabil să dea femeii încredere în sine şi să creeze o nouă generaţie, aceea a "bebeluşilor erei colostrale".

Merită, nu-i aşa?


© attachmentparenting.ro