M-am nascut acum 32 de ani in Romania. Am crescut in Romania comunista, mi-am trait tineretea in Romania in tranzitie si acum imi cresc copilul intr-un fel de Romanie, pe care nu stiu cum sa o denumesc.
Inainte de a deveni mama nu aveam nici un stres. Ma multumeam cu ce aveam , nu ceream prea mult. Invatasem sa supravietuiesc in Romania, ma consolasem cu ideea ca asa suntem noi si asa trebuie sa traim.
Acum dupa 32 de ani de Romania sunt mama si am pretentii!
Am pretentii pentru copilul meu! Am pretentii sa schimbam ceva.
Vreau!
Vreau doctori pregatiti si care sa ma respecte!
VReau conditii normale in spitale!
Vreau sa nu mai vad peste tot animale fara stapan, care ling, mananca, urineaza in nisipul in care ar trebui sa se joace copilul meu.
Vreau sa nu ma mai uit mereu pe unde calc, doar pentru ca concetatenii mei nu stiu ce e ala un cos de gunoi.
Vreau sa nu mai traiesc in nesiguranta!
Vreau sa nu mai aud replica: "Aici trebuie sa traim! Nu avem ce face!"
Vreau ca noi toti sa avem pretentii, sa nu mai plecam capul la primarie, la doctor, etc.
