Sugarul persistent
În ultima suta de ani specia noastra s-a schimbat. În emisfera nordica agricultura, asa cum a existat în secolele anterioare, s-a sfarsit. Populatiile s-au acumulat în orase. Bolile infectioase au fost partial controlate. Mortalitatea infantila a scazut si longevitatea a crescut. Noua demografie a tarilor dezvoltate este în prezent formata din familii în care exista doar un singur copil, sub rata de înlocuire. Moartea a disparut din viata de zi cu zi, aruncata in spitale. Nu mai e naturala. Exista întotdeauna cineva pe care sa se dea vina - de obicei un medic incompetent sau serviciile de sanatate. Se cheltuiesc milioane pe medicamente inutile. Intr-o lume de nerecunoscut, condusa de oficiali gri, urmasi ambitiosi ai clasei medii ridicati la rang de sefi de gasca, au disparut semnele originilor noastre "de jos". Este uimitor modul în care copiii sunt înca alaptati. Dupa o nastere chirurgicala într-un mediu steril, bebelusii umani sunt alaptati la san. E adevarat, o fac la sani rusinosi si ascunsi, nu pe terase. Dar sug, nefericitii, în scurtul lor stadiul pre-cultural, aproape la fel ca stramosii lor din Pleistocen. Sug sani provizorii, sani in drumul spre viitoarea cupa D. Sug nevinovati în întunericul unei camere. Daca ar suge in public, mamele ar fi amendate. În public numai lapte praf, biberon, suzeta. Biberon cu tetina anatomica – asa cum fabricantii isi imagineaza mamelonul supt.
Alaptarea este tolerata, atata timp cat copilul este nevinovat. Apoi, acesta devine indecent. Un copil care pune mâna in decolteul mamei este un tigan. Sugarul persistent nu este marinarul racitor cântat de Caetano. Este un animal care isi tareste mama în noroiul biologiei. O fiinta neolitica. Resturi de taran. O versiune prescurtata a profesorului José Rodrigues dos Santos, tratandu-si mama drept suedeza. Iar femeia lactanta întârziata nu poate fi decat o neo-hippie intarziata, cu fuste lungi colorate, scutece de panza si lipsa de deodorant.
Pentru fiecare copil, un trusou de haine de designer, un patut pe masura, o scoica de transport model A, un carut, un sac de nécessaire, un balansoar, o cadita, o gama completa de cosmetice pentru copii, buletin, carte de sanatate, carte de vaccinuri. Ca nu mai vezi copilul? Cui îi pasa. Ceea ce conteaza este ideea de copil. Sentimentul de pace si liniste pe care ideea de copil o declanseaza, accesoriile sale, chiar daca ascunde copilul real. Copilul real este colici, tortura sanului, lipsa de somn, inchisoare domiciliara. Din fericire e rar si traim bine si fara el.
Acest esseu este preluat de pe http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=156982&whichpage=26 si apartine unrmatorului autor http://sociedadepediatrica.blogspot.com/2010/02/lactente-persistente.html
Traducerea e evident ca nu imi apartine :)
MI-a placut la nebunie!!! Este de pastrat! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu